Mama de 2 - episodul 12345....

Stiti zilele alea care, de dimineata, incep prost si se termina tot prost?
Si oricat de mult incerci sa-ti pastrezi calmul, nu se poate? Si parca vin, asa, si mai multe?
Asa am avut eu, acum vreo 2 saptamani. Va scriu acum, pentru ca pot, sunt zen.
Nu va povestesc de prima parte a zilei, pentru ca e in acelasi trend: hranit copchii, pe rand, eventual inghitit si eu ceva in picioare langa blat sau printre imbucaturile lor, alergat dupa ei, sa se imbrace, repetat de un milion de ori: "hai, imbraca-te, e tarziu", hai, inchide TV, hai sa te incalt; intrebat de 15 ori: vrei cu bicicleta au ba?, si povestea continua. 
Buun!
La 3 dupa amiaza merg cu cel mic sa-l iau pe cel mare de la gradi. Pe la jumatea drumului: mami, fac pipi! Ma rascolesc in carut: pfiu, ce bine ca am olita cu pungi! (deja ma felicit in gand). Asez, face copchilul treaba si vad ca nu sunt servetelele umede in punga, zic: bine ca nu face no.2, probabil au cazut in pirtbagaj cand am fost cu masina. 
Hai ca-mi vine sa ma felicit de doua ori!
Mai mergem noi si ajungem la locul unde se opresc ei zilnic: multi copaci, umbra si se joaca cu bete. 
Daaaar, ce-mi aud urechile: mami, imi vine sa fac c*c*! F**k! Imi venea sa-mi dau doua!
Ce ma fac, ce ma fac? Pana acasa mai era ceva de mers, deci nu se poate tine coplchilul, servetele nema (ca un facut, nu aveam DELOC, nici macar folosite prin buzunar). Urmatorul gand a fost: frunze, o sa-l sterg cu vreo frunza. Apoi, tot eu: hai, frate, chiar asa, o sa zica copchilul c-a innebunit ma-sa.
Gandul salvator: la 2 case mai incolo sta o prietena romanca, iau de la ea niste servetele. Il vad pe cel mic pe bicicleta lui fratesu si de obicei sta pe putin 10minute, ii spun la cel mare sa stea acolo pe olita si fug.
Prietena mea organiza petrecere pentru ziua sotului, dar zic, o intelege ea de ce dau buzna asa, doar are si ea copchii. Cand, dau de cea mare care nu vorbeste romana, mie nu-mi venea cuvantul in italiana sa ma bati, dar insfac rola de la bucatarie rup vreo doua si fug. Saraca fata, ce-o fi zis?!
Ajung lesinata si, ce sa vezi? Cel mic nu era nicaieri. Sa-mi sara inima, nu alta. Tip la cel mare: stai acolo, vin imediat si alerg in cautarea plodului mic. O luase pe alee spre casa. Il insfac pe sus si ma duc sa salvez situatia.
Noroc ca cel mare e destul de intelegator si ma asculta, nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat daca se ridica de pe olita. Nu, nu!!!
Arunc totul la gunoi (cos special pentru caini) si rezolv problema cu succes!
Pfiu! Hai c-am facut-o si pe asta!
Acum mereu verific sa am ce-mi trebuie la mine, nu mai vreau tensiunea 20.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului