Flanco - nu stiu ce sa zic

-
Saptamana trecuta am fost la Flanco sa cumparam un aragaz. Aveam 3 carduri cu care puteai sa cumperi cu 20% mai putin. Buun. Mergem acolo, ne alegem modelul, insa cand sa vorbim de pret de fapt e o problema: au facut ei nu stiu ce reducere (cica reducere de TVA) si nu putem folosi cardurile sau folosim cardurile dar la pretul initial.Ce??? Exact, cica nu se poate da doua reduceri pentru acelasi pret, insa m-am uitat si la toate produsele era "reducerea de TVA".
Pana la urma am lasat balta cardurile si comandam aragazul cu pricina, specificand fff clar, si pe hartie, ca sa ajunga vineri dupa ora 19:00. (ultima comanda fiind la 20:00, deci ne incadram in grafic). Ce sa spun?, vineri la 15:30 sunt sunata ca vin cu aragazul. Imi venea sa urlu la ei, nu altceva. Si ca daca nu sunt ACUM acasa, il pot aduce doar sambata dimineata la 09:00. Fie, asta e!
Sambata la 09:30 mi-au adus aragazul. Am rasuflat usurata. L-am instalat si ne-am dat seama ca trebuie schimbate injectoarele si ca nu avem instrumentele necesare acestei actiuni. Evident ca am batut pe la usile vecinilor, care au fost draguti si ne-am ajutat.
Pe dupa-amiaza, am zis sa fac si eu o friptura la cuptor. Toate bune si frumoase, eu incantata ca totul e in regula. Dar nu! Cand am ridicat capacul (e de sticla) a pocnit o data de parca s-a spart, si nici nu statea ridicat fara sa fie sustinut.
Nervi, nervi, nervi!!!
Ce sa spun, din cauza cuptorului s-a incins si nu mai sta. Dar asa ceva nu trebuie sa se intample. Am mai luat un aragaz identic, dar de la Domo si 3 ani cat l-am folosit nu am avut nicio problema.
Azi i-am sunat pe cei de la Flanco sa vina sa faca ceva, altfel ma duc cu aragazul si il pun in brate, sa faca ce vor cu el.
Cam asta a fost aventura cu un simplu aragaz.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

un nou inceput - o continuare

-
Zilele trecute m-am auzit cu prietena mea care, din vorba in vorba ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog. Si de atunci imi tot pun intrebarea: oare de ce nu mai scriu pe blog? Ca doar imi placea. Asa ca astazi am zis sa verific cand a fost ultima postare.  Coincidenta sa nu, fix acum 1 an, pe 27 ianuarie am scris ultimul post, unul trist, despre unul dintre bunici.  Asadar, o sa incerc sa scriu cat mai mult si mai consistent. Deja am urmatorul subiect in minte! Avia astept sa-l astern pe hartie, cum se spune. 
Citiți mai multe