Remember

Era toamna anului 2004, in luna septembrie. Era prima data cand plecam cu avionul si prima data cand iesea inafara frontierelor Romaniei.
Ajung la aeroport si constat ca era sa pierd avionul, insa prin explicatii multe si spuse cu o rapiditate extraordinara ma lasa sa trec.
Ajung la Roma si de acolo sunt preluata de o verisoara de-a mea care loieste de ani buni. Imi arata, in cele 2 zile, cateva locuri. Aveam inima stransa de emotie, eram coplesita de grandoarea locurilor, impresionata, mintea mea nu putea parca sa proceseze tot ce se intampla cu mine.
Eram ca intr-un carusel, care se invartea cu mine, insa priveam totul ca un spectator, nu puteam sa ma integrez in peisaj.
Dupa doua zile, ma urc in trec. Destinatia: Salerno. Trenurile? Muuul diferite de ce aveam noi atunci, cam ce avem noi acum dupa 7 ani. Socul a fost mare dupa cea am coborat din tren pentru ca: nu stian italiana, nu aveam telefon, nu cunosteam persoana care ma astepta. Ma chinui enorm sa-i explic unui vanztor de ziare in engleza, aveam nevoie de o cartela telefonica. L-am sunat pe tipul respectiv, insa el nu stia cum arat, eu nu stiam cum arata. Mi-a povestit ulterior ca a intrebat in jur de 10 persoane pana m-a gasit.
Mai aveam o problema: nu stiam nimic despre ce trebuia sa fac, nu stiam unde o sa stau, unde este facultatea, ce o sa fac mai departe.
Si totusi...
Norocul meu a fost aceasta persoana, caruia ii multumesc foarte mult, care m-a ajutat enorm. M-a preluat de la gara,m-a dus la facultate, mi-a gasit camera de inchiriat in oras, mi-a explicat cum sa fac cu toate actele, cu banii, cu identificare la politie, cu alegerea materiilor.
Restul voi povesti data viitoare....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului