Serbarile scolare
Zilele astea am vazut, fugitiv, niste discutii pe retelele de socializare referitor la serbarile copiilor de final de an, de Craciun etc.
Una dintre mamici era foarte revoltata si solicita cu mare aplomb interzicerea lor. Am ridicat o spranceana. Nu am copii si nu stiu exact ce presupune in anul 2015 o serbare a unei odrasle (ma refer, daca sunt implicatii financiare substantiale, agitatie etc). Revin, nu pot spune ca stiu exact ce se petrece in aceasta epoca.
Dar...
Nu pot sa nu-mi amintesc, cu deosebita placere, de altfel, cat de mult ne distram in ultimele doua saptamani de scoala. Nu prea se mai faceau cursuri, evident, eram foarte fericiti, insa ceea ce ne distra era repetitia pentru serbare: piese de teatru, glumite, cantece, dansuri. Aveam profesori tineri, care aveau rabdare cu noi si ne ajutau sa scoatem cat de cat un program artistic rezonabil.
Ne amuzam foarte mult la piesele de teatru. De cele mai multe ori erau din Caragiale si atunci radeam noi, de replicile noastre.
In timpul serbarii eram entuziasmati, aveam emotii, dar era frumos. Iar parintii nostri erau mandri ca a prins si el un mic rol in tot programul.
Da, imi amintesc cu placere de acele pregatiri si nu inteleg de ce un parinte ar fi revoltat de aceste activitati. Pe acei dintre ei care sunt impotriva organizarii de serbari, i-as ruga ca mai intai sa-si intrebe copii, macar asa de principiu.
Una dintre mamici era foarte revoltata si solicita cu mare aplomb interzicerea lor. Am ridicat o spranceana. Nu am copii si nu stiu exact ce presupune in anul 2015 o serbare a unei odrasle (ma refer, daca sunt implicatii financiare substantiale, agitatie etc). Revin, nu pot spune ca stiu exact ce se petrece in aceasta epoca.
Dar...
Nu pot sa nu-mi amintesc, cu deosebita placere, de altfel, cat de mult ne distram in ultimele doua saptamani de scoala. Nu prea se mai faceau cursuri, evident, eram foarte fericiti, insa ceea ce ne distra era repetitia pentru serbare: piese de teatru, glumite, cantece, dansuri. Aveam profesori tineri, care aveau rabdare cu noi si ne ajutau sa scoatem cat de cat un program artistic rezonabil.
Ne amuzam foarte mult la piesele de teatru. De cele mai multe ori erau din Caragiale si atunci radeam noi, de replicile noastre.
In timpul serbarii eram entuziasmati, aveam emotii, dar era frumos. Iar parintii nostri erau mandri ca a prins si el un mic rol in tot programul.
Da, imi amintesc cu placere de acele pregatiri si nu inteleg de ce un parinte ar fi revoltat de aceste activitati. Pe acei dintre ei care sunt impotriva organizarii de serbari, i-as ruga ca mai intai sa-si intrebe copii, macar asa de principiu.
Comentarii