Cum aplicam principiile profesionistilor?

Stau si citesc de o bucata de vreme pe diferite site-uri/reviste online sfaturi si articole despre cariera, job, recrutare, angajat vs angajator. Sincera sa fiu le dau dreptate la toti, desi multe dintre idei se contreaza.
Am stat si m-am gandit care este acum relatia aceasta si cum ar trebui sa fie. Cred ca asta necesita o analiza mai amanuntita, pe care promit sa o fac, insa acum emit cateva idei.
In primul rand, mare parte din ceea ce am citit, din analizele facute erau elaborate si gandite de profesionisti, insa nu din Romania. Trebuie avut mare grija cu acest lucru. Nu vreau sa ajungem ca in politica: luam ad literam legislatia europeana si o aplicam, fara a analiza corectitudinea acestei aplicari. Adica, nu putem lua un element dintr-o alta tara si sa-l punem in aplicare aici, pentru ca nu merge, nu o sa functioneze la parametrii necesari, iar rezultatele vor fi pe masura. Consider ca trebuie analizat acel element si aplicabilitatea acestuia in functie de mai multe criterii, printre care: cultura organizationala din Romania, efectele crizei atat asupra angajatului, cat si asupra angajatorului, cultura si traditiile din Romania...si lista poate continua.
Pe de alta parte, sunt angajatori externi care incearca sa impuna regulile si ideile asupra angajatilor romani. Unii accepta din necesitatea de bani sau din cauza brand-ului acelei companii, dar si foarte multi prefera sa munceasca dupa regulile impamantenite. Nu spun ca este bine sau rau, nu spun ca angajatorul extern trebuie sa se adapteze sau nu ideilor noastre, este vorba doar despre alegere.
Citeam un articol al lui Richard Branson aici, care afirma ca managerii ar trebui sa dea mai multe libertate angajatilor in vederea motivarii acestora si a stimularii. Este foarte bine, ideile sunt geniale si are dreptate, insa aceste principii nu se pot aplica in toate cazurile. Spun asta, referindu-ma la o mare parte dintre romani. Nu vreau sa fiu rea, sunt doar realista cand spun ca "ai nostri", cum imi place sa spun atunci cand dau de prea multa libertate in a decide, isi cam fac de cap. Ajung sa nu-si mai vada nivelul de unde au plecat si nu se comporta normal cu colegii, isi asuma mai multe decat li se cuvin. Asta pentru ca avand in spate o istorie comunista a incorsetarii, cand avem prea multa libertate, nu stim ce sa facem cu ea si ne comportam haotic. Sper exemplu, in Statele Unite sau tarile europene din Occident e mai mult decat normal ca un angajat sa ajute si sa participe la dirijarea unui afaceri. Noua, celor din Romania ne va trebui mai mult timp de acomodare, de invatare treptata a ceea ce inseamna libertatea de a decide intr-o firma, pe banii altuia.
E drept ca in ultima vreme sunt foarte multe afaceri incepute si care merg foarte bine, insa mare parte au dat faliment inca de la inceputurile acesteia. Asta nu pentru ca nu am avea oamenii capabili, educai, cu studii de specialitate, ci pentru ca la noi afacerea depinde in mare parte de birocratie si de stat, care ne pune piedici. Si aici trebuie lucrat...la mentalitatea functionarului, la mentalitatea intregii societati.
Va mai curge multa apa pe Dunare pana sa ajungem sa aplicam principiile enuntate de mari profesioniti in materie de afacere si cariera.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului