Mi.e dor de Mediterana

Mi.e dor de apa cristalina a Mediteranei. Mi.e dor sa ating cu picioarele apa curata, transparenta, albastru-turcoaz sau albastru-cerneala a Mediteranei.
Ravnesc sa ma plimb pe granita dintre apa si nisip, sa simt placerea nebuna a atingerii bruste a apei ce se rostogoleste si invadeaza uscatul.
Indiferent daca e Sardinia, Limnos, Capri, Italia, Grecia sau Spania, indiferent de locatie, apa e superba. E clara si transparenta chiar si la un metru si jumatate si zaresti fara greutate toata fauna marina.
E minunat sa innoti liber, linistit printre pesti de toate marimile si culorile. Iti creeaza o stare de bine, parca iti transmit energia lor pozitiva, parca te privesc curiosi si se intreaba ce esti sau cine esti. Insa te simti cumva acceptat de natura. Te simti rapit din cotidian si transportat in ireal.
Nu, nu esti intr.un vis. Un arici de mare iti atrage atentia ca i.ai incalcat teritoriul sau de pe stanci...chiar nu trebuia sa calci aproape de spatiul sau.
Si mi.e dor de apa Mediteranei, mi.e dor de nisipul cald si fin care iti mangaie pielea bronzata, mi.e dor de soarele cuceritor, de linistea vacantei.
Si visez cu ochii deschisi!
Si mai e putin!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului