Il vreau acolo mereu, pentru mine...

L-am vazut aseara, inainte sa se ascunda in intuneric. Era mare, superb, adevarat...era acolo pentru mine, un pic mai sus de linia orizontului, dar se prelungea usor pe linia apei. L-am privit pret de cateva minute si mi-am dat seama ca il ador, ca mi-a fost dor de el, ca mi-a lipsit in toata aceasta perioada, ca aveam nevoie de el. Aveam nevoie sa-l vad dimineata, sa ma incalzeasca cu caldura lui matinala, sa-l simt la ora pranzului cum se revarsa peste tot si toate si sa-l admir spre seara cand isi mai potoleste din nevolnicie.
Am simtit ca trebuia sa fie acolo pentru mine. Trebuia sa vina mai devreme, dar probabil ca ceva sau cineva l-a retinut...cu treaba. Hmmm, nu pot sa-l cert pentru ca e El. Dar ii mai arunc priviri piezise din cand in cand. Chiar daca il ador, nu pot sa-l iert de fiecare data cand fuge si se intoarce iar si iar.
Repet, l-am vazut aseara in plinatatea lui si l-am admirat. Pret de cateva secunde am uitat de propriul meu sine si m-am lasat pierduta in lumina si caldura lui. Parea usor timid, ca un indragostit la inceput.
Isi va reveni, sunt sigura si va imbratisa totul cu pasiune, si va incalzi totul in jurul lui cu disperare. Cu o disperare acerba sa recupereze timpul pierdut. Va reusi? Nu stiu.
Dar stiu ca voi profita din plin de existenta lui. Nu-i voi cere sa devina muritor ca in poezia lui Eminescu. Eu ii voi cere sa fie acolo, sa existe, sa nu mai plece, sa stea si sa ma priveasca, iar eu la randul meu sa-l privesc. Doar atat.
Il voi astepta mereu, voi fi acolo pentru el, pentru ca da, el este soarele meu. Da, despre el este vorba. Doar de el. Deocamdata.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului