Spectacolul de balet "Don Quijote" si publicul

-
Am impresia ca a merge la opera (fie ea opera, opereta, balet) este un eveniment. Nu cred ca fac parte din generatia anterioara (ca sa zic asa) cand se crea o adevarata aventura si spectacol din a te pregati sa mergi la opera, insa sunt, totusi, de parere ca nu e ca atunci cand mergi sa te plimbi in parc. 
Nu stiu, poate gresesc, insa este opinia mea. 
N-am mai fost de vreo 3-4 ani la opera din diverse motive pe care nu le enumar aici, insa am fost aseara la spectacolul de balet "Don Quijote".  Am ajuns, cum este regula, cu jumatate de ora inainte si in timp ce asteptam restul grupului am putut sa analizez oamenii care se grabeau sa ajunga la spectacol. Ca de obicei, erau de la varsta de 4-5 ani pana la decanii de varsta ai acestui tip de eveniment. Generatia mai tanara (nu spun ca as fi vreo matura care sa dea sfaturi, insa...) nu mi s-a parut ca acorda vreo importanta spectacolului in sine, baletului sau chiar cladirii in care se afla (si stiti ca si mine ca este superba). De ce spun asta?
Pentru ca erau galagiosi, se comportau ca si cum mergeau in club, erau imbracati in blugi (nu ca ar fi interzis, insa din punctul meu de vedere la opera, ca si la teatru imbracamintea conteaza). Sa nu se inteleaga gresit, nu critic pe nimeni, este doar o simpla observatie personala. 
Eu sunt de parere ca atat comportamentul, cat si modul de a te imbraca la aceste spectacole denota si faptul ca apreciezi munca asiduua de ani de zile a acelor oameni, faptul ca ii respecti. Ca platim un bilet la intrare nu inseamna totul, este doar o forma de simpla recompensa. Si apropo, la un calcul simplu, la spectacolul de aseara spre exemplu, nu cred ca toata suma stransa din bilete a platit macar jumatate din personal, darmite efortul si alte cheltuieli suplimentare (nu vorbim deloc de salarii).
Revin, cred cu tarie ca parintii acestor tineri nu au reusit sa le transmita sentimentul acela de deosebita importanta acestor tipuri de spectacole (fie ele de teatru sau opera), desi, sunt sigura ca tot acesti parinti s-au comportat exemplar la momentul respectiv.
Nu am generalizat, o mare parte din publicul acestei piese era pe gustul meu, ca sa zic asa. Erau imbracati frumos, atitudinea era adecvata, stiti este acel sentiment ca atunci cand te duci la biserica. Nu te duci ca sa bifezi ca ai fost acolo, dai un check-in si eventual o poza de la locul faptei, ci te duci acolo ca sa te rogi, sa-ti descarci sufletul, esti pios. Cam aceeasi atitudine o vad si la opera, de mult respect, de emotie si multumire.

Iar ca sa vorbesc si despre spectacolul de balet: a fost minunat, superb, balerinii s-au daruit pe scena iar acest lucru s-a vazut. Iar faptul ca in distributie apare Shuhei Yoshida, care aduce un suflu nou, o energie, veselie si forta in miscari care denota o tehnica superioara si creaza un spectacol de pasi deosebit de interesant. Recomand sa mergeti atat la aceasta piesa, care se mai pune in scena pe 26, 28 martie si 5, 8 aprilie, dar si la alte piese de balet, opera sau opereta, dupa gustul si interesul fiecaruia. 


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului

-
 Citeam zilele trecute articole din revista Educatie financiara pe intelesul tuturor  si cat de important este acest aspect atat pentru noi adultii, dar mai ales pentru cei mici. Noi nu am primit acest tip de educatie, nu am stiut care sunt coonsecintele si multe dintre noi am ajuns sa platim mai mult decat ar fi fost normal sau chiar am esuat in relatia cu banii.  Redau mai jos doar in paragraf dintr-un articol din revista ca sa vedeti si sa constientizati importanta: "Educaţia financiară reprezintă o formă distinctă de activitate educaţională al cărei scop este să pregătească elevii pentru a dobândi abilităţi de management al banilor şi de adoptare a deciziilor care au consecinţe financiare, utilizând forme şi activităţi de învăţare diversifícate." Ai nostri kinderi sunt mici, insa am facut un experiment pe care sigur il mai repetam. Cel mare isi dorea tare mult o undita (nu stiu de unde i-a venit). Initial a zis ca o sa-i scrie lui Mos Craciun, ba si-a facut si prpriul c
Citiți mai multe