Sunt dezamagita...

da, de tot ce e in jurul nostru, de oamenii din jurul meu, de cei cu care ma intalnesc zi de zi.
M-am saturat de rautatea umana, parca toti merg dupa principiul: sa cazi tu in groapa ca sa ma ridic eu. Si evident, ca-ti sapa groapa cu mult timp inainte.
Va intrebati daca mi s-a intamplat ceva? Recent, nu sau nu inca. Insa am vazut cum colegii mei isi pun piedici unul la altul.
Ceea ce ma doare este ca cine trebuie sa vada, nu vede sau se face ca nu vede. Si tot pe lingai, pe pupincuristi, pe rautati ii ridica la rangul de "oameni importanti". Nu-i asa! Nu, n-am sa ma duc sa spun ce vad sau ce fac acesti oameni pentru ca am facut-o la un moment dat si am platit pentru asta. Sa nu intelegeti gresit, nu parat sau ceva in genul, ci doar incercat sa ridic un val.
Mi s-a acrit de asta, de oameni, de societate. M-as duce undeva unde sa nu ma gaseasca nimeni, mai bine sa nu ma inteleaga cineva, decat sa am de-a-face cu astfel de rautati.
Poate o sa-mi spuna cineva ca lapte si miere nu se gaseste niciunde. Si asa viata e asa grea, daca ne-o facem unii altora si mai grea, unde o sa ajungem?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului