aventura mea la camera de garda
O sa va povestesc pe scurt ultimul eveniment: vizita la camera de garda de la Spitalul Militar.
Luni dimineata pe la ora 4:00 m-am trezit cu o ameteala teribila, aveam frisoane si apoi am inceput sa vomit. De cate ori miscam capul, se invartea totul in jur si apoi...la baie, ca nu era rostul. Am tinut-o asa pana pe la 9 dimineata, cu pauze de 2-30 minute de somn.
M-am prezentat la doctorul de familie care mi-a spus sa ma duc la camera de garda (sunt in aceeasi curte), ca e posibil sa am probleme cu fierea. Asta-mi mai lipsea...n-am destule.
Ajung la camera de garda, de la usa ma ia la intrebari, imi face o fisa si intru. Prima data a incercat sa-mi ia tensiunea...aparatul mort de-a binelea, nu voia cu niciun chip. Apoi am mers sa-mi faca ecografie abdominala. Urmatoarea etapa: perfuzii, 2 bucati de ma luase cu lesin (eu am alergie la ace si ca urmare lesin la aproape orice injectie). Nu stiu ce mi-au pus fetele alea, ca ma luase o stare de neliniste si de agitatie si nu mai avea stare in patul ala de spital, si-asa mic. Vine un brancardier cu un scaun cu rotile, ca ma duce la Neurologie (o poveste mai veche cu iste medicamente).
Acum ma gandeam: mi-au dat prostiile alea de ma agit ca acidul in sticla si apoi ma trimite la astia, de o sa zica ca-s nebuna de-a dreptul. Super...(idei venite dupa ce am citit saptamanile trecute Papillon).
Ma verifica doctorul, imi modifica o reteta si...gata.
Ma intoc in patul mic...vine asistenta sa-mi scoata branula si sa-mi spuna ca-mi scrie doctorul reteta finala si pot pleca. Yupeee!
Dupa toate astea imi trecuse tot, acum ma luase cu foame, era deja ora 3 dupa amiaza si nu mancasem de muuulta vreme.
Evident ca in reteta mi-au dat: emetostop si omez...lol. am luat seara si dimineata urmatoare...just in case.
Cam asta fuse aventura mea la medici.
Pe de alta parte, trebuie sa multumesc Spitalului Militar pentru tot. E drept ca n-am stat sa astept, nu m-au lasat pe vreun scaun sa mor acolo si toate celelalte, care stiu ca se intampla la alte spitale.
Luni dimineata pe la ora 4:00 m-am trezit cu o ameteala teribila, aveam frisoane si apoi am inceput sa vomit. De cate ori miscam capul, se invartea totul in jur si apoi...la baie, ca nu era rostul. Am tinut-o asa pana pe la 9 dimineata, cu pauze de 2-30 minute de somn.
M-am prezentat la doctorul de familie care mi-a spus sa ma duc la camera de garda (sunt in aceeasi curte), ca e posibil sa am probleme cu fierea. Asta-mi mai lipsea...n-am destule.
Ajung la camera de garda, de la usa ma ia la intrebari, imi face o fisa si intru. Prima data a incercat sa-mi ia tensiunea...aparatul mort de-a binelea, nu voia cu niciun chip. Apoi am mers sa-mi faca ecografie abdominala. Urmatoarea etapa: perfuzii, 2 bucati de ma luase cu lesin (eu am alergie la ace si ca urmare lesin la aproape orice injectie). Nu stiu ce mi-au pus fetele alea, ca ma luase o stare de neliniste si de agitatie si nu mai avea stare in patul ala de spital, si-asa mic. Vine un brancardier cu un scaun cu rotile, ca ma duce la Neurologie (o poveste mai veche cu iste medicamente).
Acum ma gandeam: mi-au dat prostiile alea de ma agit ca acidul in sticla si apoi ma trimite la astia, de o sa zica ca-s nebuna de-a dreptul. Super...(idei venite dupa ce am citit saptamanile trecute Papillon).
Ma verifica doctorul, imi modifica o reteta si...gata.
Ma intoc in patul mic...vine asistenta sa-mi scoata branula si sa-mi spuna ca-mi scrie doctorul reteta finala si pot pleca. Yupeee!
Dupa toate astea imi trecuse tot, acum ma luase cu foame, era deja ora 3 dupa amiaza si nu mancasem de muuulta vreme.
Evident ca in reteta mi-au dat: emetostop si omez...lol. am luat seara si dimineata urmatoare...just in case.
Cam asta fuse aventura mea la medici.
Pe de alta parte, trebuie sa multumesc Spitalului Militar pentru tot. E drept ca n-am stat sa astept, nu m-au lasat pe vreun scaun sa mor acolo si toate celelalte, care stiu ca se intampla la alte spitale.
Comentarii