Sunt trista
Da, sunt foarte trista, o persoana draga mie s-a dus...in cealalta lume.
Dumnezeu sa-l ierte!
Este persoana care m-a ajutat foarte mult cand am venit in Bucuresti. Este cel care s-a interesat de cei mai buni medici oftalmologi cand am avut accidentul, este cel care m-a primit la el acasa saptamani in sir fara sa ma intrebe vreodata daca am de gand sa plec, este cel care mi-a dat sfaturi bune cand mi-am cumparat casa, ...ar fi multe lucruri de insirat.
Este unchiul meu, o persoana extraordinara, cu eticheta, care nu incalca niciodata regulile bunelor maniere, un bun profesor, un bun sef.
Stiam de ceva vreme ca va plec dintre noi, stiam si incercam sa ma obisnuiesc cu gandul, dar nu se poate, am plans toata dimineata. Imi este tare greu sa scriu aceste randuri, insa le merita din plin si chiar mai mult. Ma tot intreba cand "o sa joace la nunta mea" si imi pare rau ca n-a apucat. N-a apucat nici macar la nunta copiilor lui. Ultima data cand am fost la el m-a intrebat cand va vedea un copil de la mine si i-am spus ca in curand, dar ca vreau sa iau lucrurile pe rand. S-a bucurat ca o sa ne mutam in casa nou, insa n-a apucat sa o si vada.
N-a apucat sa ajunga la casa de la tara de un an si jumatate, locul lui drag, casa parintilor lui transformata si pastrata, ca sa se simta bine. Si-a adorat cu indarjire parintii, care s-au dus si ai acum cativa ani aproape in acelasi timp, caci n-au suportat sa traiasca unul fara celalalt.
Acolo, la tara, si-a plantat foarte multe flori, e o adevarata gradina, si isi dorea sa se retraga acolo, sa simta aerul curat, sa auda cantecul de pasari, sa miroasa florile puse cu mana lui.
S-a dus prea devreme si n-a apucat sa faca lucrurile care ii placeau si de care se bucura cel mai mult. A muncit o viata intreaga sa poata sa aiba ceva, nu sa traiasca in huzur, dar cat sa fie multumit. A muncit si a ajutat deopotriva pe foarte multi, de fapt pe toti cei care aveau nevoie de ajutor. Se bucura de oricine ii calca pragul si ne amuzam teribil caci la el mergeam nemancati. Altfel nu scapam, intotdeauna se punea masa, pentru oricine, la orice ora.
Intotdeauna te primea bine imbracat, cu totul pus la punct in cel mai mic amanunt, tratata pe toata lumea cu foarte mult respect.
Era vesel intotdeauna, nu-mi amintesc sa-l fi vazut suparat sau nervos. Stia foarte bine sa se controleze. Imi placea tare mult cat se bucura cand ma vedea sau ma auzea la telefon.
cred ca as mai scrie multa vreme, imi curg in minte valuri de impresii, idei, intamplari, dar pentru moment ma opresc aici.
Dumnezeu sa-l ierte!
Este persoana care m-a ajutat foarte mult cand am venit in Bucuresti. Este cel care s-a interesat de cei mai buni medici oftalmologi cand am avut accidentul, este cel care m-a primit la el acasa saptamani in sir fara sa ma intrebe vreodata daca am de gand sa plec, este cel care mi-a dat sfaturi bune cand mi-am cumparat casa, ...ar fi multe lucruri de insirat.
Este unchiul meu, o persoana extraordinara, cu eticheta, care nu incalca niciodata regulile bunelor maniere, un bun profesor, un bun sef.
Stiam de ceva vreme ca va plec dintre noi, stiam si incercam sa ma obisnuiesc cu gandul, dar nu se poate, am plans toata dimineata. Imi este tare greu sa scriu aceste randuri, insa le merita din plin si chiar mai mult. Ma tot intreba cand "o sa joace la nunta mea" si imi pare rau ca n-a apucat. N-a apucat nici macar la nunta copiilor lui. Ultima data cand am fost la el m-a intrebat cand va vedea un copil de la mine si i-am spus ca in curand, dar ca vreau sa iau lucrurile pe rand. S-a bucurat ca o sa ne mutam in casa nou, insa n-a apucat sa o si vada.
N-a apucat sa ajunga la casa de la tara de un an si jumatate, locul lui drag, casa parintilor lui transformata si pastrata, ca sa se simta bine. Si-a adorat cu indarjire parintii, care s-au dus si ai acum cativa ani aproape in acelasi timp, caci n-au suportat sa traiasca unul fara celalalt.
Acolo, la tara, si-a plantat foarte multe flori, e o adevarata gradina, si isi dorea sa se retraga acolo, sa simta aerul curat, sa auda cantecul de pasari, sa miroasa florile puse cu mana lui.
S-a dus prea devreme si n-a apucat sa faca lucrurile care ii placeau si de care se bucura cel mai mult. A muncit o viata intreaga sa poata sa aiba ceva, nu sa traiasca in huzur, dar cat sa fie multumit. A muncit si a ajutat deopotriva pe foarte multi, de fapt pe toti cei care aveau nevoie de ajutor. Se bucura de oricine ii calca pragul si ne amuzam teribil caci la el mergeam nemancati. Altfel nu scapam, intotdeauna se punea masa, pentru oricine, la orice ora.
Intotdeauna te primea bine imbracat, cu totul pus la punct in cel mai mic amanunt, tratata pe toata lumea cu foarte mult respect.
Era vesel intotdeauna, nu-mi amintesc sa-l fi vazut suparat sau nervos. Stia foarte bine sa se controleze. Imi placea tare mult cat se bucura cand ma vedea sau ma auzea la telefon.
cred ca as mai scrie multa vreme, imi curg in minte valuri de impresii, idei, intamplari, dar pentru moment ma opresc aici.
Comentarii