Mi-e dor de Salerno!
M-am trezit de dimineata cu gandul la Salerno. Da, am mai vorbit de acest oras si probabil o s-o mai fac. Este orasul meu de suflet, este orasul in care 6 luni am invatat lucruri noi si interesante, unde am cunoscut oameni minunati si frumosi.
Dar, in aceasta dimineata m-am trezit cu un dor nebun sa ma plimb pe Lungomare - zona pietonala din centru, langa mare. Un spatiu verde, plin de oameni, copii care se joaca, caini care alearga si toata lumea este vesela.
De multe ori luam autobuzul de unde locuiam si veneam aici doar ca sa ma plimb, sa admir marea, sa citesc o carte. Era o senzatie de suficienta, de profunzime, eram eu cu mine insami si ma gandeam la nimic. Da, poate in unele momente ma simteam singura (mai era un singur roman pe care il stiam), dar ma simteam puternica. Stiam ca pot trece peste toate, inspiram profund aerul sarat al marii si ma bucuram. Ma bucuram ca ajunsesem acolo doar prin forte proprii, ma bucuram ca eram acolo si vedeam lumea cu alti ochi. Incet, ma maturizam.
Mi-e dor de Salerno. Un oras aflat intre munte si mare, asezat pe panta unei coline, cu strazi inguste si bulevarde largi, cu viata de noapte cat cuprinde (se stie ca italienii petrec de la 23:00 la 06:00 dimineata), cu mult spatiu verde, cu o curatenie exemplara pentru multe din orasele noastre, cu oameni civilizati.
Da, este un oras micut din sudul Italiei, insa asta nu-l impiedica sa fie frumos, sa fie calm si in acelasi timp galagios, inconjurat de livezi intregi de portocali si lamai sau de sere intregi cu legume.
Mi-e dor de Salerno si sper sa-l revad curand!
Dar, in aceasta dimineata m-am trezit cu un dor nebun sa ma plimb pe Lungomare - zona pietonala din centru, langa mare. Un spatiu verde, plin de oameni, copii care se joaca, caini care alearga si toata lumea este vesela.
De multe ori luam autobuzul de unde locuiam si veneam aici doar ca sa ma plimb, sa admir marea, sa citesc o carte. Era o senzatie de suficienta, de profunzime, eram eu cu mine insami si ma gandeam la nimic. Da, poate in unele momente ma simteam singura (mai era un singur roman pe care il stiam), dar ma simteam puternica. Stiam ca pot trece peste toate, inspiram profund aerul sarat al marii si ma bucuram. Ma bucuram ca ajunsesem acolo doar prin forte proprii, ma bucuram ca eram acolo si vedeam lumea cu alti ochi. Incet, ma maturizam.
Mi-e dor de Salerno. Un oras aflat intre munte si mare, asezat pe panta unei coline, cu strazi inguste si bulevarde largi, cu viata de noapte cat cuprinde (se stie ca italienii petrec de la 23:00 la 06:00 dimineata), cu mult spatiu verde, cu o curatenie exemplara pentru multe din orasele noastre, cu oameni civilizati.
Da, este un oras micut din sudul Italiei, insa asta nu-l impiedica sa fie frumos, sa fie calm si in acelasi timp galagios, inconjurat de livezi intregi de portocali si lamai sau de sere intregi cu legume.
Mi-e dor de Salerno si sper sa-l revad curand!
Comentarii