Si de ce nu?...
Cu fiecare zi care trece imi dau seama, tot mai mult, ca nu sunt in stare sa fac lucruri pentru mine, lucruri care-mi plac. Da, stiu, la o prima vedere pare simplu. Nu, pentru ca altfel as deveni egoista si nu-mi sta in fire.
Imi dau seama ca de fapt este o linie foarte subtire in cele doua parti, ca nu prea exista cale de mijloc si punem un pas in dreapta, apoi il retragem repede si usor pentru ca piciorul celalalt sa calce in stange, usor si stangaci. Nici pe linie nu putem, cum nu putem toti sa merge pe franghie.
Imi propun mereu, iar si iar, sa fac lucruri care-mi plac, care ma fac fericita, incep, mi le propun, le trec pe lista, trec la fapte, pentru ca apoi, inconstient sa renunt.
Nu, nu fac zilnic lucruri care nu-mi plac, dar e vorba despre acel ceva care tine de sufletul tau.
Sa citesti o carte buna, sa asculti o melodie pe care ai descoperit-o intamplator, sa savurezi o ceasca de ceai. Sunt lucruri simple, despre care am mai vorbit si acum vreun an, lucruri care pot sa ne faca ziua mai senina, chiar daca afara este ceata si nu apare soarele.
Ne bucuram atunci cand apare soarele ca niste copii mici, ba mai mult dam si la TV fenomenul sa nu care cumva sa-l rateze cineva. Da, acel fenomen care ne da o raza de speranta, ne face mai vioi, avem mai mult tonus, totul devine dintr-o data simplu si usor.
Asa cum apreciem ivirea sorelor dintre noi, ar trebui sa vedem si alte lucruri simple din viata noastra, din jurul nostru.
Si vorbeam despre a ne pune pe noi insine pe primul loc. Da, dar nu in sensul egoist.
E vorba de a nu mai face planuri de serviciu acasa, e vorba de a-ti suna parintii si/sau prietenii asa, fara niciun motiv, doar pentru a-i auzi. E vorba de a nu mai pune alte lucruri sau persoane inainte propriei noastre fericiri si linisti sufletesti.
Stiti, sunt multe articole pe internet sau in multe carti despre cum sa fim mai buni, cu noi (in primul rand) si apoi cu ceilalti.
Ne gandim mereu la cei din jur: in sens pozitiv sau negativ...dar mai ales negativ. A fi bun cu tine, a incerca sa faci ceva si pentru sufletul tau nu echivaleaza cu a fi rau cu cei din jur sau a te bucura de decaderea celuilalt. Asta nu e bucurie, e prostie.
Deci, da. Imi propun in fiecare zi sa fac ceva si pentru mine personal. Cateodata reusesc, pe deplin sau partial, cateodata nu reusesc deloc, ba mai mult uit de propria promisiune.
Dar incerc, perseverez, caut si poate, in cele din urma o sa si reusesc.
Vi se pare ca vorbesc in dodii? Poate! Sau poate vorbesc pentru a ma auzi pe mine insami.
Imi dau seama ca de fapt este o linie foarte subtire in cele doua parti, ca nu prea exista cale de mijloc si punem un pas in dreapta, apoi il retragem repede si usor pentru ca piciorul celalalt sa calce in stange, usor si stangaci. Nici pe linie nu putem, cum nu putem toti sa merge pe franghie.
Imi propun mereu, iar si iar, sa fac lucruri care-mi plac, care ma fac fericita, incep, mi le propun, le trec pe lista, trec la fapte, pentru ca apoi, inconstient sa renunt.
Nu, nu fac zilnic lucruri care nu-mi plac, dar e vorba despre acel ceva care tine de sufletul tau.
Sa citesti o carte buna, sa asculti o melodie pe care ai descoperit-o intamplator, sa savurezi o ceasca de ceai. Sunt lucruri simple, despre care am mai vorbit si acum vreun an, lucruri care pot sa ne faca ziua mai senina, chiar daca afara este ceata si nu apare soarele.
Ne bucuram atunci cand apare soarele ca niste copii mici, ba mai mult dam si la TV fenomenul sa nu care cumva sa-l rateze cineva. Da, acel fenomen care ne da o raza de speranta, ne face mai vioi, avem mai mult tonus, totul devine dintr-o data simplu si usor.
Asa cum apreciem ivirea sorelor dintre noi, ar trebui sa vedem si alte lucruri simple din viata noastra, din jurul nostru.
Si vorbeam despre a ne pune pe noi insine pe primul loc. Da, dar nu in sensul egoist.
E vorba de a nu mai face planuri de serviciu acasa, e vorba de a-ti suna parintii si/sau prietenii asa, fara niciun motiv, doar pentru a-i auzi. E vorba de a nu mai pune alte lucruri sau persoane inainte propriei noastre fericiri si linisti sufletesti.
Stiti, sunt multe articole pe internet sau in multe carti despre cum sa fim mai buni, cu noi (in primul rand) si apoi cu ceilalti.
Ne gandim mereu la cei din jur: in sens pozitiv sau negativ...dar mai ales negativ. A fi bun cu tine, a incerca sa faci ceva si pentru sufletul tau nu echivaleaza cu a fi rau cu cei din jur sau a te bucura de decaderea celuilalt. Asta nu e bucurie, e prostie.
Deci, da. Imi propun in fiecare zi sa fac ceva si pentru mine personal. Cateodata reusesc, pe deplin sau partial, cateodata nu reusesc deloc, ba mai mult uit de propria promisiune.
Dar incerc, perseverez, caut si poate, in cele din urma o sa si reusesc.
Vi se pare ca vorbesc in dodii? Poate! Sau poate vorbesc pentru a ma auzi pe mine insami.
Comentarii