Cand admiratia se intersecteaza cu invidia!

-

M-am trezit de dimineata cu un gand! De fapt, cred ca il aveam mai demult, dar in dimineata asta l-am constientizat.
Mai trag cu ochiul la ce posteaza pe Facebook foste/fosti colegi de facultate/master si ii admir. In realitate, ii invidiez - da, asta e gandul cu care m-am trezit!
Insa este un soi de invidie pozitiva, nu stiu cum sa va zic, poate gasiti voi un termen mai adecvat. Nu este conform proverbului "sa moara si capra vecinului", nici pe departe. E o invidie admirativa, sa-i zicem.
Ii admir pentru curajul si daruirea lor, pentru ambitie (ceea ce mie imi lipseste), dar si pentru mintea lor sclipitoare.
Cu acestea si inca multe alte calitati au ajuns departe. Unii lucreaza pe la institutii europene/internationale, altii au ajuns deputati in Parlamentul Romaniei, unii sunt in misiuni prin Africa, altii calatoresc prin lumea larga, unii lucreaza la institutii de renume in America...si exemplele pot continua.
Sunt invidioasa pe ei? Desigur!
As fi putut sa ajung si eu pe acolo? Probabil ca da, dar...(mereu exista un DAR), mi-a lipsit curajul uneori, n-am muncit suficient, alteori m-am multumit cu ce aveam.
Am facut si eu ceva? Desigur, m-am zbatut si eu pe ici, pe colo, dar se pare ca nu suficient.
Sa nu ma intelegeti gresit, nu-mi pare rau de alegerile facute sau de ceea ce am facut/n-am facut, doar ii admir pe ei! Au facut/fac lucruri nemaipomenite, vad si cunosc oameni interesanti, participa activ la mersul lucrurilor.
Iar eu sunt onorata ca ii cunosc si ca am fost colega cu ei.
Va admir dragi fosti colegi/colege si va invidiez!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

un nou inceput - o continuare

-
Zilele trecute m-am auzit cu prietena mea care, din vorba in vorba ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog. Si de atunci imi tot pun intrebarea: oare de ce nu mai scriu pe blog? Ca doar imi placea. Asa ca astazi am zis sa verific cand a fost ultima postare.  Coincidenta sa nu, fix acum 1 an, pe 27 ianuarie am scris ultimul post, unul trist, despre unul dintre bunici.  Asadar, o sa incerc sa scriu cat mai mult si mai consistent. Deja am urmatorul subiect in minte! Avia astept sa-l astern pe hartie, cum se spune. 
Citiți mai multe