La spitalul de urgenta - pediatrie
Si cum aventurile se tin scai de noi, trebuia sa se mai intample ceva.
Din nefericire, copchilul a avut un mic accident: s-a ars cu cafea fierbinte pe o mana. Nu e rau, dar nici bine.
Da, stiu, sunt o mama rea, n-am fost atenta. Masa era foarte inalta (de la hotel), cana era undeva la mijloc, dar prichindelul tot a ajuns sa o rastoarne.
Uite asa am luat contact cu spitalul de urgenta din Bristol (ca tot ne intrebam de dimineata ce sa mai vizitam!)
Am chemat taxiul si in 5minute eram la camera de garda. Ne-au inregistrat (da, aveam cu mine numarul de asigurare, salvat pe telefon). In alte 5minute ne-au chemat in cabinet.
Dupa ce am povestit cu lux de amanunte ce s-a intamplat si am raspuns la intrebari de genul:
- noi, parintii, unde eram cand s-a intamplat?
- si chiar n-am putut sa ajungem la timp?
- dar el cum a ajuns acolo?
... de ne-a facut sa ne simtim si mai ingrozitor, a urmat socul. Exact asa a fost, groaznic pentru mine ca adult, darmite pentru copil care nu stia ce se intampla). Ne-a dezbracat pe amandoi (eu cu haina din aia de spital pe mine, el in scutec si am stat pe un scaun la dus cu apa rece. Daaaa, rece, bocna, timp de 10 minute. Va spun ca a fost horror, plangea si copchilul, plangeam si eu.
Ideea era ca trebuia sa-l fi tinut sub apa rece imediat, cel putin 15 minute, noi il tinusem vreo 2 minute. De unde sa stim...
Am trecut de asta, am mers in salon si a urmat: luat Ibuprofen, luat temperatura, greutatea, pulsul etc. Astea s-au intamplat cam din 10 in 10 minute, mai venea cate o asistenta. A venit o doctorita, iar am povestit ce s-a intamplat, l-a verificat pe tot corpul sa se asigure ca nu are arsuri si in alte zone.
Am urcat la sectia de arsi. Alt doctor, aceleasi intrebari...iar am povestit.
I-au curatat ranile (au spart basicile care mai erau de pe brat, caci aproape de incheietura mainii oricum i se luase pielea cand i-am dat body.ul jos) si l-au pansat. Maine urmeaza sa mergem aici langa noi sa-i schimbe bandajele...ma asteapta minute grele, pentru ca o sa-l usture.
De fapt, am povestit ca sa intelegeti cam cum e aici sistemul.
Am stat cam 2 ore in spital. Toti iti cer sa povestesti cu lux de amanunte cum s-a intamplat (cafeaua de cand era facuta, avea lapte, zahar, de care cafea era???), apoi a fost foarte important sa ai asigurare medicala.
Cum arata spitalul? Parca eram intr-o gradinita de ultima generatie: imagini cu personaje de desene animate peste tot, jucarii de toate neamurile la fiecare colt, asistente foarte dragute, personal foarte implicat. Insa am observat ceva: desi eram la urgente, nimeni nu se grabea, nimeni nu se agita, totul era cu calm si vorba buna.
Din nefericire, copchilul a avut un mic accident: s-a ars cu cafea fierbinte pe o mana. Nu e rau, dar nici bine.
Da, stiu, sunt o mama rea, n-am fost atenta. Masa era foarte inalta (de la hotel), cana era undeva la mijloc, dar prichindelul tot a ajuns sa o rastoarne.
Uite asa am luat contact cu spitalul de urgenta din Bristol (ca tot ne intrebam de dimineata ce sa mai vizitam!)
Am chemat taxiul si in 5minute eram la camera de garda. Ne-au inregistrat (da, aveam cu mine numarul de asigurare, salvat pe telefon). In alte 5minute ne-au chemat in cabinet.
Dupa ce am povestit cu lux de amanunte ce s-a intamplat si am raspuns la intrebari de genul:
- noi, parintii, unde eram cand s-a intamplat?
- si chiar n-am putut sa ajungem la timp?
- dar el cum a ajuns acolo?
... de ne-a facut sa ne simtim si mai ingrozitor, a urmat socul. Exact asa a fost, groaznic pentru mine ca adult, darmite pentru copil care nu stia ce se intampla). Ne-a dezbracat pe amandoi (eu cu haina din aia de spital pe mine, el in scutec si am stat pe un scaun la dus cu apa rece. Daaaa, rece, bocna, timp de 10 minute. Va spun ca a fost horror, plangea si copchilul, plangeam si eu.
Ideea era ca trebuia sa-l fi tinut sub apa rece imediat, cel putin 15 minute, noi il tinusem vreo 2 minute. De unde sa stim...
Am trecut de asta, am mers in salon si a urmat: luat Ibuprofen, luat temperatura, greutatea, pulsul etc. Astea s-au intamplat cam din 10 in 10 minute, mai venea cate o asistenta. A venit o doctorita, iar am povestit ce s-a intamplat, l-a verificat pe tot corpul sa se asigure ca nu are arsuri si in alte zone.
Am urcat la sectia de arsi. Alt doctor, aceleasi intrebari...iar am povestit.
I-au curatat ranile (au spart basicile care mai erau de pe brat, caci aproape de incheietura mainii oricum i se luase pielea cand i-am dat body.ul jos) si l-au pansat. Maine urmeaza sa mergem aici langa noi sa-i schimbe bandajele...ma asteapta minute grele, pentru ca o sa-l usture.
De fapt, am povestit ca sa intelegeti cam cum e aici sistemul.
Am stat cam 2 ore in spital. Toti iti cer sa povestesti cu lux de amanunte cum s-a intamplat (cafeaua de cand era facuta, avea lapte, zahar, de care cafea era???), apoi a fost foarte important sa ai asigurare medicala.
Cum arata spitalul? Parca eram intr-o gradinita de ultima generatie: imagini cu personaje de desene animate peste tot, jucarii de toate neamurile la fiecare colt, asistente foarte dragute, personal foarte implicat. Insa am observat ceva: desi eram la urgente, nimeni nu se grabea, nimeni nu se agita, totul era cu calm si vorba buna.
Comentarii