Deutsche Biwak - eveniment nemtesc
M-am luat cu altele si am uitat sa va vorbesc despre petrecerea la care am fost pe 20 septembrie: Deutsche Biwak. Asa cum ii spune si numele a fost o petrecere organizata de catre nemti.
Din cate am inteles, se organizeaza in fiecare an.
Ce reprezinta?
In traducers este. Termenul este mostenit inca din secolul al XIX-lea, din perioada razboaielor si reprezinta .
Din ce mi-a povestit un neamt, aces tip de petrecere se organizeaza intotdeauna in aer liber, in onoarea soldatului, a armatei germane. Ca si elemente de decor au fost: balotii de paie si lampi colorate, foc de tabara, mese intinse pe care s-a adus mancare: carnati cu piure de cartorfi si varza acra, mancaria de cartofi cu carnati, plus bere, multa bere special adusa din Germania. Totul a fost sub egida Fanfarei germane, care a cantat nemaipomenit.
Ceea ce m-a impresionat foarte tare a fost un mic amanunt: aproape de sfarsitul petrecerii s-a cantat imnul Germaniei. M-am nimerit sa fiu inauntru (fiind si cu copchilul din dotare) si erau cativa nemti care stateau de vorba. La momentul imnului, indiferent cum i-a prins momentul, s-au orientat pur si simplu spre est, au pus mana la inima si au ascultat imnul cu un respect deosebit, aproape religios.
Am fost destul de uimita de acest aspect, evident din cauza "culturii" noastre proaste: ca la noi se si calca in picioare, darmite sa fie o urma de respect.
Asadar, inca o data sunt uimita de normal, de cotidian, pentru ca la noi s-a pierdut in negura "democratiei" minimul de respect pentru tara, imn, armata etc. Nu sunt nationalista, n-am fost niciodata, de asta am si plecat probabil, insa nu pot sa nu remarc ceea ce am putea sa facem si noi, ca sa ne dezvoltam in primul rand ca popor.
Din cate am inteles, se organizeaza in fiecare an.
Ce reprezinta?
In traducers este
Din ce mi-a povestit un neamt, aces tip de petrecere se organizeaza intotdeauna in aer liber, in onoarea soldatului, a armatei germane. Ca si elemente de decor au fost: balotii de paie si lampi colorate, foc de tabara, mese intinse pe care s-a adus mancare: carnati cu piure de cartorfi si varza acra, mancaria de cartofi cu carnati, plus bere, multa bere special adusa din Germania. Totul a fost sub egida Fanfarei germane, care a cantat nemaipomenit.
Ceea ce m-a impresionat foarte tare a fost un mic amanunt: aproape de sfarsitul petrecerii s-a cantat imnul Germaniei. M-am nimerit sa fiu inauntru (fiind si cu copchilul din dotare) si erau cativa nemti care stateau de vorba. La momentul imnului, indiferent cum i-a prins momentul, s-au orientat pur si simplu spre est, au pus mana la inima si au ascultat imnul cu un respect deosebit, aproape religios.
Am fost destul de uimita de acest aspect, evident din cauza "culturii" noastre proaste: ca la noi se si calca in picioare, darmite sa fie o urma de respect.
Asadar, inca o data sunt uimita de normal, de cotidian, pentru ca la noi s-a pierdut in negura "democratiei" minimul de respect pentru tara, imn, armata etc. Nu sunt nationalista, n-am fost niciodata, de asta am si plecat probabil, insa nu pot sa nu remarc ceea ce am putea sa facem si noi, ca sa ne dezvoltam in primul rand ca popor.
Comentarii