Petrecerea de Craciun de la cor

-

Pe final de an fetele de la cor au organizat o petrecere, la care am participat si eu, ca nou venita.
Trebuie sa marturisesc ca organizarea a fost impecabila. Toate acele lucruri mici adunate, fiecare detaliu au facut sa fie frumoasa, relaxanta si amuzanta.
Organuzarea a inceput de acum o luna si jumatate cand s-a inceput lista pe care ne-am trecut, cat si alegerea meniului: primul fel, fel principal si desert.
Apoi fetele au negociat la restaurant: Toby Carvery (carvery = mancare simpla - carne, legume).
Cu ocazia asta am aflat ca aici se obisnuieste sa se ofere felicitari de Craciun, scrise de mana (se apreciaza mult asta), iar aseara toata lumea impartea la toata lumea felicitari.
Tot de la organizatori am primit un cadou (dulciuri). In aceeasi cutie era scris pentru fiecare cate un vers din cantecul lor traditional: 12 days of Christmas, pe care l-am cantat la sfarsit. A fost foarte amuzant, mai ales ca aproape fiecare consumase cel putin un pahar de ceva.
Referitor la mancare, aceasta a fost foarte buna. Va dati seama ca nu mai stiam ce mi-am ales acum o luna si ceva, insa organizatorii ne-au salvat si de data asta: au pus la fiecare pe servetel un biletel cu alegerile noastre. De apreciat!
De bautura ne-am ocipat personal, fiecare si-a luat ce a dorit si a platit separat. Interesant este ca trebuie sa te duci personal la bar sa-ti iei, nu iti comanzi.
Se mai obisnuieste sa se faca manual obiecte de forma bomboanei de Craciun din carton iar inauntru se strecoara o ciocolata micuta. Am facut o poza, pentru ca este chiar dragut lucrata.
Apoi a mai fost un joc tare interesant: pe cutia de cadou aveam cate un numar. Se tragea la sort si daca aveai bafta sa fii extras, mai extrageai tu din alta punga un numar - numarul cadoului. Caci pe o masuta fusese puse la inceput cadouri cu numere asociate: sticle de bautura, flori, ornamente de Craciun, bomboane, cutii cu dulciuri asortate, chiar si un tort superb, gatit de una dintre fete. Foarte interesant!
Atmosfera a fost una de sarbatoare, ne-am distrat, am ras, am glumit, am cantat, am mancat si am baut (chiar daca IAR am racit, m-am simtit foarte bine).
Abia astept alte intalniri cu fetele de la Innsworth Military Wives Choir.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

un nou inceput - o continuare

-
Zilele trecute m-am auzit cu prietena mea care, din vorba in vorba ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog. Si de atunci imi tot pun intrebarea: oare de ce nu mai scriu pe blog? Ca doar imi placea. Asa ca astazi am zis sa verific cand a fost ultima postare.  Coincidenta sa nu, fix acum 1 an, pe 27 ianuarie am scris ultimul post, unul trist, despre unul dintre bunici.  Asadar, o sa incerc sa scriu cat mai mult si mai consistent. Deja am urmatorul subiect in minte! Avia astept sa-l astern pe hartie, cum se spune. 
Citiți mai multe