O piesa exceptionala - "Egoistul"
Da, formidabil! A fost incantatoare piesa de teatru, mi-a placut foarte mult. Iar maestru Beligan a fost extraordinar. Am numai cuvinte de lauda, desi cred ca nu e nimic nou pentru cei care au vazut piese jucate/regizate de domnia sa. L-am privit admirativ timp de 2 ore cat de bine se tine, cum stia replicile (au fost cateva situatii insesizabile cand a improvizat fiind ca uitat/nu gasea cuvantul potrivit), insa la varsta asta este de apreciat ca inca mai poate sa faca ce-a facut o viata: sa dea publicului sau ceea ce-si doreste si sa primeasca in schimb atat de putin: niste aplauze.
Si totusi, la finalul piesei ropotele de aplauze nu mai conteneau si s-a intors de multe ori, iar publicul inca il aplauda.
Ma uitam la ceilalti actori (care au jucat foarte bine) cat de atenti erau cu el, cum il ajutau de fiecare data sa se ridice, sa se deplaseze, sa isi faca meseria. La sfarsit pe mine m-a emotionat pana la lacrimi, si nu e doar o expresie, efectiv mi-au dat lacrimile si am incercat sa nu se observe. E drept ca pentru cateva minute, uitandu-ma la maestru, m-am intors in timp, in perioada cand aveam discutii cu bunicul meu (Dumnezeul sa-l odihneasca!), care s-a stins la 94 de ani. Generatia lor chiar reprezinta un fenomen, caci desi au avut de indurat multe greutati, razboaie, comunism si alte suferinte, s-au luptat si au trait mult, si bine pot adauga.
Revenind la piesa de aseara, mi-a placut enorm de mult, ma bucur ca am fost printre acei putini spectatori care l-au putu vedea aseara (nu cred ca fi fost mai mult de 250 de locuri) si mi-a placut ca am vazut adolescenti care au venit si efectiv stateau pe scari sa-l priveasca pe maestru Beligan.
Si totusi, la finalul piesei ropotele de aplauze nu mai conteneau si s-a intors de multe ori, iar publicul inca il aplauda.
Ma uitam la ceilalti actori (care au jucat foarte bine) cat de atenti erau cu el, cum il ajutau de fiecare data sa se ridice, sa se deplaseze, sa isi faca meseria. La sfarsit pe mine m-a emotionat pana la lacrimi, si nu e doar o expresie, efectiv mi-au dat lacrimile si am incercat sa nu se observe. E drept ca pentru cateva minute, uitandu-ma la maestru, m-am intors in timp, in perioada cand aveam discutii cu bunicul meu (Dumnezeul sa-l odihneasca!), care s-a stins la 94 de ani. Generatia lor chiar reprezinta un fenomen, caci desi au avut de indurat multe greutati, razboaie, comunism si alte suferinte, s-au luptat si au trait mult, si bine pot adauga.
Revenind la piesa de aseara, mi-a placut enorm de mult, ma bucur ca am fost printre acei putini spectatori care l-au putu vedea aseara (nu cred ca fi fost mai mult de 250 de locuri) si mi-a placut ca am vazut adolescenti care au venit si efectiv stateau pe scari sa-l priveasca pe maestru Beligan.
Comentarii