O zi nefasta

Am plecat in aceasta dimineata de acasa suparata pentru tot ce mi se intampla, suparata ca am probleme la serviciu si nu stiu cum sa le rezolv, suparata ca nu-mi gasesc linistea si sunt mereu stresata de cate ceva, ca nu o mai scot la capat.
Am ajuns la serviciu si abia puteam scoate doua cuvinte, simteam nevoia sa ma tot duc in lume, sa nu mai stiu de nimeni si de nimic. Probabil ca ati simtit si voi aceasta nevoie acuta de liniste sufleteasca.
Si totusi...
Ajung la serviciu si aflu ca tatal unei colege a avut accident de masina si a murit instant. Este cumplit, este groaznic, nu am cuvinte sa exprim si nici nu as putea, nu am trait asa ceva si nu-mi doresc. Insa din durerea ei parca totul s-a scufundat in jurul meu, parca tot ce ma stresa, ma durea s-a spulberat. In astfel de momente ne dam seama ca durerea altora este si poate fi de multe ori mult mai mare si mai groaznic decat nimicurile noastre. Este o situatie general valabila, cand multi dintre noi ne plangem de nimicurile din jurul nostru, insa nu vedem ca altii chiar au motive sa se planga, motive serioase si apasatoare.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

un nou inceput - o continuare