Acel "toi" de care avem nevoie
E minunat atunci cand stii ca ai gasit acel "toi" de care avem nevoie. Indiferent daca recunoastem sau nu, indiferent daca suntem pe deplin constienti de aceasta necesitate, macar o data in viata avem nevoie. Daca nu a aparut inca e pentru ca va veni in viitor sau l.ai ratat in trecut. Da, stiu, pare un cliseu. Poate chiar asa este, un cliseu de viata, insa este sigur ca la un moment dat avem nevoie.
Din pacate, de multe ori ne dam seama de aceasta necesitate doar atunci cand constientizam anumite lucruri. Si...e posibil sa fie prea tarziu.
Alte cazuri sunt mai fericite, intalneste acel/acea "toi" si crede, iubeste, sufera, se indragosteste si e fericit. Sentimente amestecate, sentimente pentru care traim, sentimente care ne fac sa simtit ca suntem vii. E ametitor? Da. Insa ne dorim sa fie asa.
Cel mai dureros este sa ne mintim singuri ca este sau nu este. In fiecare din cele doua cazuri credem ca acceptarea sau neacceptarea este de fapt sintul ratiunii. Si iarasi ne mintim. Si iarasi o luam de la capat. Ne invartim in cerc, fara sa rupem zaua, sa fim fericiti cu ce avem, sa ne multumim fara sa ne dorim mai mult.
Plictisitor si dureros! Dar astia suntem, in definitiv. Sunt putini cei care reusesc din toate punctele de vedere, sa fie rationali, sa iubeasca cu adevarat, sa primeasca si sa dea in aceeasi masura. Sunt putini!
Ei si noi!
Mare parte dintre noi iubim...si atat, fara sa fim neaparat rationali, fara sa primim la schimb ceva. Doar...iubim. Si simtim asta prin fiecare particica a corpului, o constientizam, dar ne lasam dusi de val si ne place. Insa este foarte important ca stim, ca vrem si nu ne amagim.
Din pacate, de multe ori ne dam seama de aceasta necesitate doar atunci cand constientizam anumite lucruri. Si...e posibil sa fie prea tarziu.
Alte cazuri sunt mai fericite, intalneste acel/acea "toi" si crede, iubeste, sufera, se indragosteste si e fericit. Sentimente amestecate, sentimente pentru care traim, sentimente care ne fac sa simtit ca suntem vii. E ametitor? Da. Insa ne dorim sa fie asa.
Cel mai dureros este sa ne mintim singuri ca este sau nu este. In fiecare din cele doua cazuri credem ca acceptarea sau neacceptarea este de fapt sintul ratiunii. Si iarasi ne mintim. Si iarasi o luam de la capat. Ne invartim in cerc, fara sa rupem zaua, sa fim fericiti cu ce avem, sa ne multumim fara sa ne dorim mai mult.
Plictisitor si dureros! Dar astia suntem, in definitiv. Sunt putini cei care reusesc din toate punctele de vedere, sa fie rationali, sa iubeasca cu adevarat, sa primeasca si sa dea in aceeasi masura. Sunt putini!
Ei si noi!
Mare parte dintre noi iubim...si atat, fara sa fim neaparat rationali, fara sa primim la schimb ceva. Doar...iubim. Si simtim asta prin fiecare particica a corpului, o constientizam, dar ne lasam dusi de val si ne place. Insa este foarte important ca stim, ca vrem si nu ne amagim.
Comentarii