Balanta intre viata personala si cea profesionala
Pornind de la un articol de pe Cariere Online, m-am decis sa scriu despre o decizie a mea personala: inclinarea balantei intre viata personala si respectarea programului de munca.
Lucrez in firma de doi ani si jumatate. Fiind tanara, dornica sa demonstrez ca pot, sa dezvolt, sa creez, sa rezolv mi-am dedicat timpul in mare parte job-ului. Si nu e vorba doar despre actualul loc de munca. La fel am facut si cand lucram la guvern.
Revin, niciodata nu am tinut cont de pauzele de 5 minute de la fiecare ora, niciodata nu m-am uitat la ceas si sa plec la program. Mereu am stat peste program cat am putut si cat m-a tinut, e drept ca nu mai tarziu de ora 12:30 noaptea. Am lucrat si in week-end-uri. Nu m-a obligat nimeni, am facut-o pentru ca am vrut, pentru ca imi placea ceea ce faceam, pentru ca puneam suflet in ceea ce faceam.
In ultimele 6-7 luni ajunsesem de plecam mai mereu pe la 9-10 chiar 11 seara de la birou. Da, stiu, obicei prost.
Insa in aceasta perioada viata personala nu era chiar roza (aveam prietenul plecat in misiune) si m-am focusat doar pe asta. Insa in timp, mi-am dat seama ca dimineata nu ma puteam trezi, nu ma simteam bine cu sanatatea, trebuia sa iau vitamine sa ma mentin, mi se dereglase somnul, nu mancam corect si astfel de probleme adunate ma incetinea. Apoi mi-am dat seama ca intorcandu-se din misiune va fi diferit, am inceput sa apreciez ce insemna viata in cuplu, sa apreciez lucrurile marunte, timpul petrecut impreuna, linistea caminului... si astfel tot analizand aceste aspecte am decis sa ma reorganizez.
Am aproape doua luni de cand stau la program normal de lucru, am o viata personala (in limita a cele 8 h +pauza de masa +2 ore drumul de la/la serviciu).
Sunt mai linistita psihic, sunt calma, mananc la timp si mancare gatita (fara fast-food), facem lucruri impreuna, ne bucuram unul de altul, nu ne mai stresam si da, e mult mai bine.
Incerc sa ma impart echitabil intre cele doua si sa le fac fata, fara a le amesteca in vreun fel, fara a rezolva problemele dintr-o parte in alta.
Daca nu ai o viata personala linistita si echilibrata, se duce totul de rapa, cum se spune, de la sanatate fizica si mentala pana la eficienta si eficacitate la munca.
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, voi stiti mai bine, insa afirm doar ceea ce am trait eu si ce am invatat.
Ca deh, "desteptul invata din greselile altora, prostul dintr-ale lui", cum spunea o fosta colega de la guvern si are mare dreptate.
Sa aveti o viata linistita, va doresc!
Lucrez in firma de doi ani si jumatate. Fiind tanara, dornica sa demonstrez ca pot, sa dezvolt, sa creez, sa rezolv mi-am dedicat timpul in mare parte job-ului. Si nu e vorba doar despre actualul loc de munca. La fel am facut si cand lucram la guvern.
Revin, niciodata nu am tinut cont de pauzele de 5 minute de la fiecare ora, niciodata nu m-am uitat la ceas si sa plec la program. Mereu am stat peste program cat am putut si cat m-a tinut, e drept ca nu mai tarziu de ora 12:30 noaptea. Am lucrat si in week-end-uri. Nu m-a obligat nimeni, am facut-o pentru ca am vrut, pentru ca imi placea ceea ce faceam, pentru ca puneam suflet in ceea ce faceam.
In ultimele 6-7 luni ajunsesem de plecam mai mereu pe la 9-10 chiar 11 seara de la birou. Da, stiu, obicei prost.
Insa in aceasta perioada viata personala nu era chiar roza (aveam prietenul plecat in misiune) si m-am focusat doar pe asta. Insa in timp, mi-am dat seama ca dimineata nu ma puteam trezi, nu ma simteam bine cu sanatatea, trebuia sa iau vitamine sa ma mentin, mi se dereglase somnul, nu mancam corect si astfel de probleme adunate ma incetinea. Apoi mi-am dat seama ca intorcandu-se din misiune va fi diferit, am inceput sa apreciez ce insemna viata in cuplu, sa apreciez lucrurile marunte, timpul petrecut impreuna, linistea caminului... si astfel tot analizand aceste aspecte am decis sa ma reorganizez.
Am aproape doua luni de cand stau la program normal de lucru, am o viata personala (in limita a cele 8 h +pauza de masa +2 ore drumul de la/la serviciu).
Sunt mai linistita psihic, sunt calma, mananc la timp si mancare gatita (fara fast-food), facem lucruri impreuna, ne bucuram unul de altul, nu ne mai stresam si da, e mult mai bine.
Incerc sa ma impart echitabil intre cele doua si sa le fac fata, fara a le amesteca in vreun fel, fara a rezolva problemele dintr-o parte in alta.
Daca nu ai o viata personala linistita si echilibrata, se duce totul de rapa, cum se spune, de la sanatate fizica si mentala pana la eficienta si eficacitate la munca.
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, voi stiti mai bine, insa afirm doar ceea ce am trait eu si ce am invatat.
Ca deh, "desteptul invata din greselile altora, prostul dintr-ale lui", cum spunea o fosta colega de la guvern si are mare dreptate.
Sa aveti o viata linistita, va doresc!
Comentarii