Student Erasmus II

-
Astazi o sa scriu despre cursuri si examenele din cadrul semestrului petrecu la Facolta di Scienze Politiche, Universita di Fisciano, Salerno, Italia. Asta, asa, ca sa va dau toata denumirea. Atunci cand ne pregateam dosarul pentru a fi depus la Universitatea Bucuresti, prin alte hartii a trebuit sa completam cursurile pe care dorim sa le urmam acolo, evident scoase dintr-o brosura cu facultatile pe fiecare tara in parte. Cand am ajuns acolo, mi s-a spus ca se pot schimba fara nicio problema si este chiar indicat ca in prima saptamana sa se urmeze mai multe cursuri, apoi se ia decizia finala. Asa am si facut. Am urmat mai multe cursuri, am cunoscut profesori, am intrebat colegi italieni. Iar dupa prima saptamana am putut sa ma decid si am ales: Istituzioni di diritto pubblico Storia delle dottrine politiche Istituzioni di economia Scienze delle amministrazione La ultima materie am avut examen preliminar la o luna si jumatate dupa ce am ajuns in Italia. Va dati seama ca l-am picat cu brio. Am avut mai multe minusuri: nu stiam bine limba italiana, era pentru prima data cand dadeam un examen pe calculator si contra timp (era in 2004, va reamintesc), iar daca bifai gresit nu te mai puteai intoarce. Nota de trecere era 18, asadar l-am picat. E drept ca l-am dat iar in ianuarie si nu am mai avut probleme. La Istituzioni di diritto pubblico am avut de invatat cartea profesorlui , destul de greu, insa recunosc ca am avut parte si de ajutorul lui la examen. Este adevarat ca profesorii in general erau atenti cu studentii Erasmus, ii ajutau daca li se solicita ajutorul iar la examene daca nu te exprimai prea bine in italiana, erau rabdatori. In primele 3 luni ale semestrului am avut si un curs de limba italiana, in care am fost ajutati sa intelegem gramatica limbii si anumite aspecte mai dificile. Fiecare student avea arondat un profesor coordonator, care se ocupa de activitatea si integrarea acestuia. Eu am avut o doamna profesoara de limbra franceza (era chiar din Paris) (nu am la indemana cartea de vizita) si ne vedea destul de des, mai ales ca noi vorbeam in franceza, si nu in italiana. Din partea colegilor am avut parte de ajutor, in sensul ca-mi spuneau unde pot copia cartile mai ieftin, imi dadeau exemplarele lor, m-au indrumat si in fastuoasa biblioteca. Aici aveau un sistem foarte bine pus la punct, totul era pe baza de cartela de acces si cartela valorica, pe care o puteai incarca si apoi puteai copia carti/cursuri. E drept ca era un pic mai scump, dar nu prea aveai de ales, cartile nu le puteai lua acasa. Mi-am petrecut destul de mult timp si pe la biblioteca, insa nu ca in tara. Per total cursurile mi-au placut, am invatat multe lucruri noi si a fost un semestru nemaipomenit. Recunosc ca nu la fel de stresant ca la cursurile din Romania. O sa revin cu povestiri despre integrarea si activitatea in AEGEE Salerno.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

un nou inceput - o continuare

-
Zilele trecute m-am auzit cu prietena mea care, din vorba in vorba ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog. Si de atunci imi tot pun intrebarea: oare de ce nu mai scriu pe blog? Ca doar imi placea. Asa ca astazi am zis sa verific cand a fost ultima postare.  Coincidenta sa nu, fix acum 1 an, pe 27 ianuarie am scris ultimul post, unul trist, despre unul dintre bunici.  Asadar, o sa incerc sa scriu cat mai mult si mai consistent. Deja am urmatorul subiect in minte! Avia astept sa-l astern pe hartie, cum se spune. 
Citiți mai multe