Despre gropi, numai de bine!!

-
De ceva vreme ma tot streseaza un lucru: un crater foarte mare in astfalt, pe trotuar, langa gura de metrou Politehnica, iesirea spre intersectie. A aparut acolo cam dupa ce s-a topit zapada, asa peste noapte, deci are ceva vreme. In curand o sa se umple cu gunoaie, ca deh! suntem in Romania si taranul nostru isi arunca gunoaiele peste tot, mai putin acolo unde trebuie. Revin la groapa, ma gandeam sa-i fac o poza. Ce mi se pare mie straniu este ca nimeni nu s-a sesizat, nimeni nu face nimic...toata lumea o ocoleste. Sa te fereasca sfantul sa treci noaptea si sa fie putin iluminat in zona, ca direct in ea nimeresti. Aseara am mai gasit un astfel de crater, la iesirea de la metrou 1 Decembrie, e o mica parcare si e chiar in mijlocul lumii. La fel, aparuta peste noapte. Asta e inca "semnalizata" cu o cutie de carton si o creanga de copac. Nu inteleg cum apar asa pe nepusa masa, cum se spune, si nimeni, dar nimeni nu face nimic. Chiar ma gandeam dimineata cand am vazut-o pe asta din parcare ca daca nimeresti cu roata de la masina acolo, ala esti. Imi amintesc ca pe cand Negoita de la sectorul 3 isi facea prima lui campanie electorala pentru primarie (v-am spus ca am participat activ) instituise in sector un soi de regula: fiecare membru de partid trebuia sa identifice gropile din zona lui, sa le masoare, eventual sa le fotografieze si sa se faca un centralizator. S-a facut lucrul asta destul de bine, zic eu, pentru ca in prima parte a mandatului sau s-au si acoperit. Asta v-o spun ca le cam stiam (si nu, nu am nicio afinitate pentru primar, ba din contra). Insa luata ca idee de lucru, mi se pare chiar buna. In primul rand ca nu-ti trimiti asa oamenii pe strazi sa le identifice, deci renunti la partea asta de cheltuieli, pe de alta parte responsabilizezi si cetatenii, care, sa fie vorba intre noi nu-i intereseaza nici la 2 metri de ei. Poate la un moment dat se va institui un soi de regula din asta. Poate

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

un nou inceput - o continuare

-
Zilele trecute m-am auzit cu prietena mea care, din vorba in vorba ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog. Si de atunci imi tot pun intrebarea: oare de ce nu mai scriu pe blog? Ca doar imi placea. Asa ca astazi am zis sa verific cand a fost ultima postare.  Coincidenta sa nu, fix acum 1 an, pe 27 ianuarie am scris ultimul post, unul trist, despre unul dintre bunici.  Asadar, o sa incerc sa scriu cat mai mult si mai consistent. Deja am urmatorul subiect in minte! Avia astept sa-l astern pe hartie, cum se spune. 
Citiți mai multe